cicni

cicní, pers. 3 sg. cicnéşte, vb. IV (înv.; despre vite) a crăpa, a muri, a plesni.

Trimis de blaurb, 08.04.2006. Sursa: DAR



cicní (-nésc, -ít), vb. – A muri, a deceda. Rut. čahnuty (Candrea; Scriban). Rar, Mold.

Trimis de blaurb, 03.04.2007. Sursa: DER