- cian
- CIÁN s.n. Gaz incolor, otrăvitor, cu miros de migdale amare; cianogen. [pr.: ci-an.] – Din fr. cyan. cf. germ. Z y a n.Trimis de viorelgrosu, 23.02.2003. Sursa: DEX '98CIÁN s. (chim.) cianogen, dician. (cianul este un gaz incolor şi toxic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecian s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIÁN n. chim. Gaz incolor, foarte toxic, lacrimogen, cu miros de migdale amare, întrebuinţat în sinteza organică. [Sil. ci-an] /<fr. cyan, germ. CyanTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCIAN- v. ciano-.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCIÁN s.n. Gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare; cianogen. [pron. ci-an. / < germ. Cyan].Trimis de LauraGellner, 25.03.2006. Sursa: DNCIÁN1 s. n. gaz incolor, foarte toxic, cu miros de migdale amare şi acţiune lacrimogenă, din carbon şi azot; cianogen. (< fr. cyan, germ. Cyan, Zien)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNCIAN2(O)-, -CIÁN, -CIANÓZĂ elem. "albastru, violet". (< fr. cyan/o/-, -cyane, -cyanose, cf. gr. kyanos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.