chişav

chíşav adj. m., pl. chíşavi; f. sg. chíşavă, pl. chíşave

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



chişáv, chişávă, chişávi, chişáve, adj. (reg.) 1. (despre timp) ploios. 2. (despre oameni) rău la maţe, certăreţ, potrivnic, uricios; îndărătnic, încăpăţânat; leneş. 3. (despre cai) care muşcă, cu nărav, nărăvaş.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR



chişáv (chişávă), adj. – 1. Umed, ploios. – 2. Ursuz, repezit, nesuferit. bg. kišáv "ploios" (DAR). cf. chişai. – Der. chişorniţă, s.f. (ceaţă), prin contaminare cu viforniţă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER