chiurcă

chiúrcă s.f. (înv.) beţişor cioplit dintr-un lemn tare, folosit la lustruirea zăbalei calului (la cavalerie).

Trimis de blaurb, 07.04.2006. Sursa: DAR



chiúrcă (-ci), s.f. – În cizmărie, lemn de netezit. Mag. türkő "corn" (DAR). – Der. chircui, vb. (a lustrui).

Trimis de blaurb, 02.04.2007. Sursa: DER