- chiu
- CHIU s.n. 1. Strigăt de bucurie. 2. (În expr.) Chiu şi vai = suferinţă, durere; fig. sărăcie, mizerie. Cu chiu, cu vai sau cu chiu şi vai = cu mare greutate, după multe eforturi. – Onomatopee.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CHIU s. v. chiot.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimechiu s. n. [pron. chiü]Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCHIU n. : Cu chiu, cu vai cu mare greutate. [Monosilabic] /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXchíu interj. – 1. Exprimă bucuria şi entuziasmul; ovaţie. – 2. Exprimă durerea: vai! – 3. (s.n.) Durere, chin, suferinţă. Creaţie spontană. – Der. chiui, vb. (a striga; a răcni; a chema în gura mare; a striga de bucurie; a spune o chiuitură); chiot, s.n. (strigăt, ţipăt), der. de la vb. cu suf. -ot, ca sgomot, chicot (după DAR der. direct de la interj.); chioti (var. chihoti), v.b. (a striga, a ţipa; a cînta foarte tare); chiuială, s.f. (strigăt); chiuit, s.n. (strigăt); chiuitură, s.f. (strigăt; compoziţie cu caracter de epigramă care se recită de obicei în timpul jocului popular); chiuitor, adj. (care chiuie). Nu se vede legătura pe care încearcă să o stabilească Pascu, lat., 257, între aceste cuvinte şi lat. pῑpῑre.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.