- chiseliţă
- CHÍSELIŢĂ, chiseliţe, s.f. Fiertură de fructe sau de anumite legume (ştir, lobodă etc.). ♦ fig. Amestec din care nu se mai alege nimic; terci. ♢ expr. A face (pe cineva) chiseliţă = a bate zdravăn. – Din bg., scr. kiselica.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CHÍSELIŢĂ s. (Mold.) povidlă. (A mâncat chiseliţă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimechiselíţă s. f., g.-d. art. chiselíţei; pl. chiselíţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCHÍSELIŢ//Ă chiseliţăe f. 1) Fiertură din diferite fructe. 2) Amestec de produse fierte, a cărui componenţă nu mai poate fi stabilită; terci. ♢ A face pe cineva chiseliţă a bate tare pe cineva. [G.-D. chiseliţei] /<bulg., sb. kiselicaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXchíseliţă (chíseliţe), s.f. – Supă acidulată preparată din fructe crude sau din plante cu gust acru. – var. chisăliţă, pisăliţă. Din sl. kiselŭ "acru", cf. sb. kȉselica, bg. kiselica, rut. kyselyca, toate cu sensul din rom., ceh. kyselice "marmeladă de fructe", rus. kiselĭ "jeleu de fructe" (Cihac, II, 50; Berneker 678; Conev 88). Cea de a doua var. este un hiperurbanism care presupune o legătură cu a pisa "a toca, a sfărîma". – Der. chisăliţi, vb. (a toca). cf. chişleag, chiznovat.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.