chiostec

CHIOSTÉC¹ s.n. v. chiştoc.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CHIOSTÉC², chiostecuri, s.n. (înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Şiret la gulerul mantalei. [pl. şi: chiostece] – Din tc. köstek.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



chiostéc (piedică, şiret) s. n., pl. chiostécuri/chiostéce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



chiostéc (-curi), s.n. – 1. (înv.) Piedică pusă la picioarele cailor. – 2. (înv.) Şiret cu care se lega gulerul pelerinelor. – 3. Muc de ţigară. – var. chioştec, chiştoc. Mr. chiustecă, megl. chiustec(ă). tc. köstek "piedică" (Miklosich, Türk. Elem., II, 112; Berneker 681; Şeineanu, II, 115; Meyer 228; Lokotsch 1211); cf. ngr. ϰιουστέϰι, alb. kjostek, bg. kjusteka. – Der. chiştocar, s.m. (arg., sărac, cerşetor).

Trimis de blaurb, 29.03.2007. Sursa: DER