chihlibar

CHIHLIBÁR s.n. v. chihlimbar.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



chihlibár s.m. – 1. Ambră galbenă. – 2. (arg.) Muştiuc. – var. chi(h)limbar, chehlimbar, chihribar etc. Mr. chihlibare. tc. kehlibar, kehribar, din per. (Şeineanu, II, 110; Meyer 221; Lokotsch 1004; Ronzevalle 152); cf. ngr. ϰεχριμπάρι, alb. kjehribar, sb. ćeribar. – Der. chihli(m)bariu, adj. (de culoare aurie).

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER