chietism

CHIETÍSM s.n. Doctrină mistică care susţine că perfecţiunea creştină constă în dragostea faţă de Dumnezeu şi în liniştea inactivă a sufletului. [pr.: chi-e. – var.: cvietísm s.n.] – Din fr. quiétisme.

Trimis de valeriu, 08.08.2005. Sursa: DEX '98



chietísm (sil. chi-e-)/cvietísm (sil. cvi-e-) s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CHIETÍSM m. 1) Concepţie etico-religioasă, condamnată de biserică, care preconizează contemplaţia mistică şi neagă importanţa practicilor rituale. 2) Concepţie care recomandă dobândirea liniştii sufleteşti prin adoptarea unei atitudini pasive şi contemplative faţă de lume. [Sil. chi-e-] /<fr. quiétisme, lat. quietismus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CHIETÍSM s.n. Concepţie etică-religioasă care recomandă contemplaţia mistică, negând importanţa practicii rituale. ♦ (p. ext.) Orice concepţie care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieţii. [pron. chi-e-, scris şi quietism, var. cvietism s.n. / < fr. quiétisme, cf. lat. quies – linişte].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



CHIETÍSM/CVIETÍSM s. n. concepţie etico-religioasă care recomandă contemplaţia mistică, negând importanţa practicii rituale. ♢ (p. ext.) orice concepţie care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieţii. (< fr. quiétisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN