- chiceră
- chíceră chícere, s.f. (reg., înv.) vârf, deal conic, munte.Trimis de blaurb, 04.04.2006. Sursa: DARchíceră (-re), s.f. – Vîrf, culme, pisc. Origine necunoscută. Drăganu, Dacor., I, 117, îl pune în legătură cu alb. kikërë "culme" şi îl consideră anterior celor romanice. După Capidan, Raporturile, 231, din rom. provine bg. kicer.Trimis de blaurb, 04.03.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.