chemuluire

chemuluí, chemuluiésc, vb. IV (reg., înv.) a chibzui, a socoti, a ţine seama; a cerceta, a observa.

Trimis de blaurb, 03.04.2006. Sursa: DAR



chemuluí (-uésc, -ít), vb. – (Trans.) A reflecta, a calcula. – var. chimului. Mag. kém(l)elni (Lacea, Dacor., IV, 778). Cuvînt rar. Gáldi, Dict., 114, porneşte de la var. şi o explică prin mag. kimél. – De aici, în Mold., expresia cu nechimiluita (var. cu chiuita), cu sensul de "fără socoteală, în exces".

Trimis de blaurb, 02.09.2007. Sursa: DER