chelteu

cheltéu, chelteáuă, s.n. (reg., înv.) coş cu două toarte, împletit din paie, din nuiele de alun sau răchită.

Trimis de blaurb, 03.04.2006. Sursa: DAR



cheltéu (-uri), s.n. – Coş. Mag. költö "obiect pentru transportat" (Drăganu, Dacor., III, 711). După Magyar Nyelvör, XXX, 55, se explică mai bine prin var. dialectală töltö. În Trans.

Trimis de blaurb, 24.02.2007. Sursa: DER