chelemet

chelemét, cheleméturi, s.n. (reg., înv.) prietenie, relaţie, legătură.

Trimis de blaurb, 03.04.2006. Sursa: DAR



chelemét (cheleméturi), s.n. – Raport, relaţie. tc. kelimet "discurs" (Şeineanu, II, 105; Lokotsch 1035). sec. XIX, rar.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER