- chefelui
- chefeluí, chefeluiésc, vb. IV (reg.) 1. a peria. 2. a bate, a chelfăni (pe cineva).Trimis de blaurb, 13.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
chefe — chéfe, chéfe, s.f. (reg.) perie. Trimis de blaurb, 03.04.2006. Sursa: DAR chéfe ( e), s.f. – Periuţă, măturică. Mag. kefe. – Der. chefelui, vb. (a peria; a se crăpa), din mag. kefélni (DAR). Puţin folosit, în Trans. De la o var. chefelni, care… … Dicționar Român