Dicționar Român. 2013.
ceruire — CERUÍRE, ceruiri, s.f. Acţiunea de a cerui; ceruit. – v. cerui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERUÍRE s. ceruială, ceruit. (ceruire parchetului.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime ceruíre s. f., g. d. art. ceruírii; … Dicționar Român
ceruială — CERUIÁLĂ, ceruieli, s.f. Faptul de a cerui; ceruire, ceruit. – Cerui + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERUIÁLĂ s. v. ceruire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ceruiálă s. f., g. d. art. ceruiélii; … Dicționar Român
