cepăi

cepăi: CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV. intranz. (reg.) A păşi, producând un zgomot uşor; a lipăi. – cf. magh. c s a p n i.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CEPĂÍ vb. v. lipăi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cepăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cepăiésc, imperf. 3 sg. cepăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cepăiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

čepai — sm. pl. bot. paprastasis dagišius (Xanthium strumarium): Palaukit, čepus nurinksiu Prn … Dictionary of the Lithuanian Language
cepăit — CEPĂÍT, cepăituri, s.n. (Rar) Faptul de a cepăi; zgomotul produs de încălţăminte în timpul mersului. – v. cepăi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CEPĂÍT s. v. lipăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cepăít s. n., pl … Dicționar Român
lipăit — LIPĂÍ, lípăi, vb. IV. intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculţ sau în papuci ori lovind cu palma; a cepăi. 2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. [prez. ind. şi: lipăiesc. – var.:… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias