- cepui
- cepuí (a cepui) (a pune cepuri, a curăţa arbori) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cepuiésc, imperf. 3 sg. cepuiá; conj. prez. 3 să cepuiáscăTrimis de gall, 20.12.2007. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
cep — CEP, cepuri, s.n. 1. Dop de lemn, de formă tronconică, cu care se astupă gaura butoiului. ♦ Canea. ♦ Gaură de umplere sau de scurgere a lichidului dintr un butoi care se închide cu un cep (1) sau cu o canea. ♢ expr. A da cep (unei buţi, unui… … Dicționar Român