cementaţie

CEMENTÁŢIE, cementaţii, s.f. 1. (chim.) Cementare. 2. Întărire şi pierdere a elasticităţii suprafeţei lemnului. 3. (Geol; în sintagma) Zonă de cementaţie = zonă din scoarţa pământului în care se produce îmbogăţirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. – Din fr. cémentation.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



cementáţie s. f., pl. cementáţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CEMENTÁŢIE s.f. Cementare. ♦ Întărire şi pierdere a elasticităţii straturilor externe ale lemnului ca rezultat al uscării excesive a suprafeţei. [< fr. cémentation].

Trimis de LauraGellner, 20.03.2006. Sursa: DN



CEMENTÁŢIE s. f. 1. cementare. 2. întărire şi pierdere a elasticităţii straturilor externe ale lemnului. 3. zonă de cementaţie = zonă din scoarţa terestră în care se produce îmbogăţirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. (< fr. cémentation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN