- celniţă
- célniţă, célniţe, s.f. (reg.) bucată de lemn.Trimis de blaurb, 02.04.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
celnic — célnic, célnică, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) singur. 2. (s.n.) nuiaua încovoiată şi legată de coada cârlionţului (v.) de pescuit. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR célnic (célnice), s.n. – Bară frontală la juvelnic. sl … Dicționar Român