cefalópode — adj. 2 g. 1. Relativo aos cefalópodes. • s. m. 2. Espécime dos cefalópodes. • cefalópodes s. m. pl. 3. Classe de moluscos que, como o polvo, têm a cabeça rodeada de tentáculos. ‣ Etimologia: cefalo + pode … Dicionário da Língua Portuguesa
cefalòpode — ce|fa|lò|po|de Mot Esdrúixol Nom masculí … Diccionari Català-Català
cefalopode — ce·fa·lò·po·de s.m. TS zool. mollusco marino della classe dei Cefalopodi, con corpo simmetrico e tentacoli forniti di ventosa | pl. con iniz. maiusc., classe del subphylum dei Conchiferi, cui appartengono il polpo, la seppia e il calamaro… … Dizionario italiano
nautiloide — NAUTILOÍDE s.n. pl. Ordin de cefalopode fosile şi actuale cu cochilia externă împărţită în mai multe compartimente. [pr.: na u ] – Din fr. nautiloïdées. Trimis de cornel, 04.06.2004. Sursa: DEX 98 NAUTILOÍDE n. Ordin de cefalopode cu co chilia… … Dicționar Român
cefalopod — CEFALOPÓD, cefalopode, s.n. (La pl.) Clasă de moluşte marine cu structură superioară, având în jurul gurii braţe tentaculare, prevăzute cu ventuze; (şi la sg.) animal care face parte din această clasă. [var.: cefalopódă s.f.] – Din fr.… … Dicționar Român
octopod — OCTOPÓD, Ă, octopozi, de, adj., s.n. 1. adj. (Despre animale) Care are opt picioare. 2. s.n. (La pl.) Ordin de moluşte cefalopode, care cuprinde animale cu opt tentacule în jurul capului, purtătoare de ventuze; (şi la sg.) animal din acest ordin … Dicționar Român
spermatofor — SPERMATOFÓR, spermatofori, s.m. (biol.) Capsulă cu spermatozoizi la unele insecte, la cefalopode etc. – Din fr. spermatophore. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 spermatofór s. m., pl. spermatofóri Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
decapode — DECAPÓDE s.n.pl. (zool.) 1. Ordin de crustacee superioare cu cinci perechi de picioare; (la sg.) animal din acest ordin. 2. Ordin de cefalopode care au zece tentacule şi un rudiment de cochilie; (la sg.) animal din acest ordin. // s.n. Locomotivă … Dicționar Român
moscardino — mo·scar·dì·no s.m. 1. OB pasticca odorosa e speziata, che si lasciava sciogliere in bocca per profumare l alito 2a. TS stor. in Francia durante la Prima Repubblica, a partire dal 1793, giovane raffinato ed elegante appartenente all aristocrazia,… … Dizionario italiano
argonauta — {{hw}}{{argonauta}}{{/hw}}s. m. (pl. i ) 1 Ciascuno dei navigatori che parteciparono, con Giasone, alla conquista del vello d oro imbarcandosi sulla nave Argo. 2 (lett., fig.) Ardito navigatore. 3 (zool.) Mollusco cefalopode munito di otto… … Enciclopedia di italiano
