- ceaun
- CEAÚN, ceaune, s.n. Vas de tuci, de formă emisferică, cu două toarte unite printr-un mâner, folosit pentru fierberea mămăligii sau a altor mâncăruri. ♦ Conţinutul unui asemenea vas; cantitatea care încape într-un asemenea vas. [pl. şi: ceaunuri - Din lat. ca(h)un, ucr. ca(v)un.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CEAÚN s. (pop.) tuci. (Un ceaun de mămăligă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeceaún s. n., pl. ceaúneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCEAÚN ceaune n. 1) Vas (din fontă) în formă emisferică, prevăzut cu două torţi, în care se pregătesc bucate. ceaun pentru mămăligă. 2) Conţinut al unui asemenea vas. Un ceaun de sarmale. ♢ Negru ca ceaunul (sau negru ca fundul ceaunului) expresie folosită pentru a reda nuanţa cea mai închisă de negru. [Sil. cea-un] /<tăt. ţa(h)unTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXceaún (-ne), – s.n. 1. Căldare de fier, oală mare. – 2. Nivel, instrument de zidar. tăt. čahun "ceaun" (Gaster, ZRPh., V, 169; Şeineanu, II, 125; Weigand, Jb., XVI, 222; DAR); cf. tc. çuyen "fontă, tuci", rut. ča(v)un "ceaun". – Der. ce(a)unar, s.m. (cioban care se îngrijeşte de fiertul laptelui). – Din. rom. provine mag. szaun, la ungurii din Mold. (Treml, Magyar Nyelvőr, XXVII, 173).Trimis de blaurb, 03.02.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.