- ceasornicar
- CEASORNICÁR, ceasornicari, s.m. 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri (3). 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5 mm, care face galerii în lemnul construcţiilor şi al mobilelor şi produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax). – Ceasornic + suf. -ar.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CEASORNICÁR s. (rar) orologier.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeceasornicár s. m., pl. ceasornicáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCEASORNICÁR1 ceasornicari m. 1) Meşter care face sau repară ceasuri. 2) înv. Negustor de ceasuri. /ceasornic + suf. ceasornicararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCEASORNICÁR2 ceasornicari m. Insectă dăunătoare care face galerii în lemn şi produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasornicului. /ceasornic + suf. ceasornicararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.