- ceas
- CEAS, ceasuri, s.n. 1. Interval de timp egal cu 60 de minute; oră. ♢ loc. adv. Cu ceasurile = timp îndelungat, mult. La tot ceasul = întruna, mereu. ♢ expr. Cu un ceas mai devreme (sau mai curând) = cât mai repede cu putinţă, până nu e prea târziu. În ceasul al doisprezecelea = în ultimul moment. ♦ Spaţiu, distantă care se poate parcurge în timp de o oră. Acest sat e la 3 ceasuri de Bucureşti. ♢ expr. A face un ceas bun până... = a avea nevoie de o oră întreagă (sau de mai bine de o oră) până... ♦ Fiecare dintre cele 24 de părţi în care este împărţită o zi şi care sunt marcate pe cadranul şi cu acele unui ceasornic; p. ext. bătaie a ceasornicului, când acele cadranului ajung la unul dintre punctele principale ale cadranului. 2. Moment, clipă; timp, vreme. ♦ Timpul dinaintea sau din cursul unui eveniment. ♢ expr. Ceas bun (sau rău) = (în superstiţii) moment considerat ca norocos (sau nenorocos). (Să fie) într-un ceas bun! formulă prin care se urează cuiva sucees când întreprinde ceva. (pop.) A se da de ceasul morţii = a se agita; a se frământa, a se zbuciuma. 3. Aparat care serveşte la determinarea şi măsurarea timpului în limitele unei zile; ceasornic. ♢ Ceas electronic = ceas a cărui funcţionare se bazează pe folosirea circuitelor integrate specializate. Ceas digital = ceas (electronic) la care ora este indicată prin cifre ataşate pe un ecran. Ceas vorbitor = a) ceas electronic la care ora este anuntată verbal; b) magnetofon pentru redarea înregistrărilor de semnal orar şi a unor informaţii vorbite asociate, folosit pentru anuntarea orei exacte în reţeaua telefonică. Ceas solar = suprafaţă mărginită de numere, având în centru o tijă a cărei umbră indică cu aproximaţie orele zilei; cadran solar. ♢ expr. A merge ca ceasul = (despre maşini, aparate etc.) a funcţiona perfect. ♦ Aparat în formă de ceas (3), ale cărui limbi înregistrează mişcarea, viteza, consumul; contor. 4. Slujbă religioasă săvârşită la anumite ore din zi. – Din sl. časŭ.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CEAS s. 1. v. oră. 2. v. moment. 3. v. răstimp. 4. v. ceasornic. 5. (astron.) ceas solar = cadran solar. 6. v. contor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCEAS s. v. ocazie, prilej.Trimis de siveco, 24.10.2008. Sursa: Sinonimeceas s. n., pl. ceásuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCEAS1 ceasuri n. 1) Unitate de măsură a timpului (egală cu a douăzeci şi patra parte dintr-o zi); oră. Un ceas şi jumătate. 2) Interval (scurt) de timp. ♢ Cu ceasurile (sau cu ceasul) foarte mult timp. ceasul morţii momentul de sfârşit al vieţii. ceasul încercărilor moment în care cineva trebuie să dea dovadă de tărie de caracter şi de prezenţă de spirit. Într-un ceas rău (sau greu) într-un moment neprielnic, nefast. Într-un ceas bun într-un moment prielnic. Din ceas în ceas foarte curând. În ceasul al doisprezecelea în ultima clipă. 3) Lecţie predată timp de 45 de minute într-o instituţie de învăţământ; oră. ceas academic. 4) Aparat care măsoară şi indică timpul; ceasornic. ceas de mână. ceas de masă. ceas de buzunar. ceas de perete. ♢ A merge ca ceasul a funcţiona foarte bine. /<sl. ţasiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCEAS2 interj. (se foloseşte pentru a linişti vaca în timpul mulsului). /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXceás (ceásuri), s.n. – 1. Oră. – 2. Spaţiu care poate fi parcurs într-o oră. – 3. Oră, moment, dată. – 4. Ceasornic. – 5. Slujbă religioasă săvîrşită la anumite ore din zi. – Megl. ceas. sl. časŭ "oră" (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 47; Meyer 442); cf. bg., sb., sl. čas, alb. tšas. cf. ceaslov, ceasornic.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
