- ceangău
- CEANGẮU, ceangăi, s.m. (La pl.) Nume dat populaţiei de grai românesc şi maghiar şi de religie catolică, emigrată de-a lungul timpului din sud-estul Transilvaniei în Moldova (mai ales în judeţul Bacău); (şi la sg.) persoană care face parte din această populaţie. – Din magh. csángó.Trimis de valeriu, 22.08.2005. Sursa: DEX '98ceangău s. m., art. ceangăul; pl. ceangăi, art. ceangăiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficceangắu (ceangắi), s.m. – Maghiar care aparţine unui grup de colonişti stabilit în centrul Moldovei înainte de sec. XV. Mag. csángó "care sună prost" (Cihac, II, 488; Şeineanu, Semasiol., 171; a. Banciu, Ţara Bîrsei, II, 42). Numele se explică prin felul lor de a vorbi, cu greşeli.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.