ceambur

ceambur
CEAMBÚR, ceambururi, s.n. (înv.) Detaşament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade. ♢ expr. (pop.) A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba. – Din ucr. čambul.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

ceambúr s. n., pl. ceambúruri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ceambúr (ceambúruri), s.n. – Expediţie în scop de jaf într-o ţară duşmană, incursiune, năvală. Cuvînt oriental, cf. tc. çapul "incursiune" (Şeineanu, II, 121; DAR); lipseşte însă etimonul direct numai dacă nu este rut. çambul, pol. czambul. sec. XVII, înv.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”