- ceambur
- CEAMBÚR, ceambururi, s.n. (înv.) Detaşament (tătăresc) trimis (sau plecat) să prade. ♢ expr. (pop.) A bate ceamburul = a umbla fără rost, a bate drumurile; a pierde vremea, a sta degeaba. – Din ucr. čambul.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98ceambúr s. n., pl. ceambúruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficceambúr (ceambúruri), s.n. – Expediţie în scop de jaf într-o ţară duşmană, incursiune, năvală. Cuvînt oriental, cf. tc. çapul "incursiune" (Şeineanu, II, 121; DAR); lipseşte însă etimonul direct numai dacă nu este rut. çambul, pol. czambul. sec. XVII, înv.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.