- caţa
- CÁŢA interj. Cuvânt care imită strigătul coţofanei. – Onomatopee.Trimis de valeriu, 28.07.2008. Sursa: DEX '98cáţa interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÁŢA interj. (se foloseşte pentru a imita strigătul coţofenei). /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcáţa interj. – Imită strigătul coţofenei, şi prin extensie, orice cuvînt sau mod de a vorbi strident sau îndărătnic. Creaţie expresivă, cf. numele acestei păsări, coţofană şi clanţă; pentru compunere, cf. *chiţ, haţ, cuţu. Se foloseşte adesea cu reduplicare. – Der. căţăi, vb. (a striga coţofana; a sta la taifas); cîţă, s.f. (bibilică); caţă, s.f. (persoană care vorbeşte mult, moară-stricată; persoană bîrfitoare; zdreanţă, cîrpă; arg. procuror; bîtă cu cîrlig folosită de ciobani). Pentru trecerea semantică de la ideea de "bîrfă" la "cîrlig", cf. clanţă, clonţ, cioc. Totuşi se consideră în general ca avînd sensul de bîtă (bâtă), caţa este cuvînt diferit, der. de la acăţa (Puşcariu 7; REW 1662; DAR); der. în sens contrar pare mai probabilă. Caţaon, s.m. (poreclă dată grecilor), este un der. de la caţă "gaiţă" cu suf. expresiv -un, cf. gărgăun (după Philippide, Viaţa rom., V (1907), 38; Bogrea, Dacor., I, 552; Gáldi 160, din ngr. ϰάτσα "capră"); der. caţaoni, vb. (a greciza). Din rom. provine rut. kaca "bîtă" (Candrea, Elementele, 403).Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.