- caşcaval
- CAŞCAVÁL, caşcavaluri, s.n. 1. Specie de brânză fină, tare, în formă de turte sau de roţi, preparată din caş de lapte de oaie (mai rar de vacă). ♢ expr. (fam.) A se întinde la caşcaval = a avea pretenţii exagerate. 2. (mar.) Pană metalică folosită la fixarea arborelui gabier pe gabie. – Din tc. kaşkaval.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CAŞCAVÁL, caşcaváluri, s.n. caşcaval (din it. cacio cavallo [< cavallo = o anumită formă (9) folosită la producerea brânzei], dialectal cascavallo, pe filieră orientală [ngr. kaskaváli, tc. kaşkaval])Trimis de tavi, 30.05.2004. Sursa: DERcaşcavál s. n., (roţi, sorturi) pl. caşcaváluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCAŞCAVÁL n. Specie de brânză fină, preparată, de obicei, din lapte de oaie. /<turc. kaşkavalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCAŞCAVAL, caşcavaluri, s.n. Sortiment de brânză românească, din pastă opărită, moale sau semitare, din lapte de vacă sau de oaie.Trimis de gal, 25.06.2005. Sursa: DGEcaşcavál (caşcaváluri), s.n. – Brînză tipică gen şvaiţer. Mr., megl. căşcăval. it. cacio cavallo, dialectal cascavallo, prin filieră orientală (ngr. ϰασϰαβάλι, tc. kaşkaval, cf. Şeineanu, II, 92; Lokotsch 1115; Ronzevalle 128; Weigand, Jb, XVI, 221). Meyer, Türk. St., I, 56, s-a înşelat crezînd că termenul provenea din rom. În schimb pare a fi rom. mag. kaskavál (Edelspacher 15). Forma it. se explică pe baza lui cavallo "un anume tip de brînză" (Iordan, BF, VI, 174).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.