cazan

CAZÁN, cazane, s.n. 1. Vas mare de metal, de formă cilindrică sau tronconică, deschis, care serveşte, în gospodărie sau în tehnică, la încălzit sau la fiert. 2. Rezervor metalic în care se poate introduce apă pentru a fi încălzită (şi transformată în aburi). ♢ Cazan de abur = instalaţie constituită dintr-un focar, dintr-un sistem fierbător, supraîncălzitor de abur etc., utilizată pentru producerea aburului necesar în centralele termoenergetice, în industria textilă etc. ♦ Instalaţie, folosită pentru vaporizarea sub presiune a lichidelor în vederea întrebuinţării vaporilor ca forţă motrice, la încălzirea caloriferelor etc. ♦ Instalaţie compusă dintr-un vas prin care trec o serie de tuburi, folosită la distilarea alcoolului. 3. (geogr.) Căldare (II). Cazanele Dunării. - Din tc. kazan.

Trimis de valeriu, 28.02.2008. Sursa: DEX '98



CAZÁN s. v. circ.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cazán s. n., pl. cazáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CAZÁN cazane n. 1) Vas mare de metal, folosit în gospodărie la încălzit sau la fiert. 2) Rezervor metalic în care se introduce apa pentru a fi încălzită sau transformată în aburi ce servesc ca forţă motrice sau ca mijloc de încălzire. cazan de aburi. cazan de baie. 3) Instalaţie pentru distilarea alcoolului. 4) geol. Depresiune circulară apărută în urma acţiunii factorilor naturali; căldare. /<turc. kazan

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cazán (cazáne), s.n. – 1. Vas mare de metal, căldare. – 2. Alambic. – 3. Căldare, formaţie geologică alpină. – 4. Companie de ieniceri sau de tătari (înv.) – Mr. căzane, megl. căzan. tc. kazan "cazan" (Roesler 594; Şeineanu, II, 96; Meyer 184; Lokotsch 1144; Ronzevalle 128); cf. ngr. ϰαζάνι, alb., bg., sb., rut., rus. kazan. – Der. cazangiu, s.m. (meseriaş care construieşte sau repară cazane), din tc. kazanci, cf. ngr. ϰαζαντζής; cazangerie, s.f. (atelier de cazane; meseria de cazangiu).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER