- cazac
- CAZÁC, cazaci, s.m. 1. Membru al unei comunităţi militare autonome care s-au aşezat pe teritoriile de margine ale statelor rus şi polono-lituanian, unde, în schimbul unor privilegii, era obligat să apere ţara împotriva invaziilor. 2. (În Rusia, începând din sec. XVIII) Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată de obicei dintre cazaci (1). – Din rus. kazak.Trimis de valeriu, 16.01.2009. Sursa: DEX '98cazác s. m., pl. cazáciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCAZÁ//C cazaccă (cazacci, cazacce) m. şi f. 1) Membru al comunităţii militare-agricole de colonişti privilegiaţi de la periferia statului rus, care participau activ la apărarea hotarelor. 2) Ţăran urmaş al acestor colonişti în unele regiuni din sudul Rusiei. 3) Militar din unităţile de cavalerie formate din cetăţeni recrutaţi din aceste regiuni. /<rus. kazakTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcazác (cazáci), s.m. – 1. Membru al unei comunităţi militare autonome aşezate la marginea statului rus. – 2. Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată dintre cazaci. tc. kazak "aventurier" (Cihac, II, 46: Şeineanu, II, 97; Lokotsch 1143; Tagliavini, Arch. rom., XVI, 361), cf., rus. kazak. – Der. căzăcească, s.f. (dans tipic); căzăcesc, adj. (de cazac); căzăceşte, adv. (în felul cazacilor); căzăci, vb. (a transforma în cazaci); căzăcime, s.f. (mulţime de cazaci); cazacliu, s.m. (înv., negustor care făcea trafic cu Rusia), din tc. kazacli "originar din ţara cazacilor"; cazacliesc, adj. (provenind din schimburilor comerciale cu Rusia).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.