cavitaţie

CAVITÁŢIE, cavitaţii, s.f. Fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parţial unde se formează bule de vapori sau de gaze care, aglomerându-se, determină vibraţii şi coroziune mecanică, prezentând pericol de distrugere pentru pereţii conductei prin care circulă lichidul, pentru paletele turbinelor etc. – Din fr. cavitation.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



cavitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. cavitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. cavitáţiei; pl. cavitáţii, art. cavitáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CAVITÁŢI//E cavitaţiei f. (la instalaţiile hidraulice) Fenomen ce constă în apariţia unor viduri într-un curent de lichid, care provoacă deteriorarea pieselor tehnice. [art. cavitaţia; G.-D. cavitaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. cavitation

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CAVITÁŢIE s.f. Fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parţial, în care se formează bule de vapori care provoacă izbituri în pereţii conductei prin care circulă lichidul. [gen. -iei, var. cavitaţiune s.f. / cf. fr. cavitation].

Trimis de LauraGellner, 08.12.2004. Sursa: DN



CAVITAŢIE s. f. fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parţial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereţii conductei prin care circulă lichidul. (< fr. cavitation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN