- castel
- CASTÉL, castele, s.n. 1. Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri şi cu creneluri, înconjurată de ziduri şi de şanţuri, care servea ca locuinţă seniorilor feudali; (astăzi) casă mare care imită arhitectura medievală. ♢ expr. Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice, iluzii deşarte. 2. (În sintagma) Castel de apă = construcţie specială (în formă de turn) care serveşte ca rezervor de apă. 3. Fiecare dintre construcţiile situate deasupra punţii superioare a unei nave. – Din lat. castellum. cf. pol. k a s z t e l, it. c a s t e l l o.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Castel ≠ bojdeucăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCASTÉL s. (înv.) coştei. (Un castel feudal.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecastél s. n., pl. castéleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCASTÉL castele n. 1) (în evul mediu) Construcţie fortificată, prevăzută cu turnuri şi creneluri, în care locuiau seniorii feudali. 2) Casă mare şi luxoasă, construită în stil medieval. ♢ castel de apă rezervor pentru acumularea şi distribuirea apei. /<lat. castellumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCASTÉL s.n. 1. Construcţie fortificată, medievală, prevăzută de obicei cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi cu şanţuri, care servea ca locuinţă seniorilor feudali; (astăzi) casă mare, luxoasă, clădită după arhitectura medievală. ♢ Castele în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; castel de apă = construcţie de beton armat în care se păstrează apă pentru alimentarea unor fabrici, locuinţe etc. 2. Fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn care sunt situate pe suprastructura unei nave. [pl. -le, -luri. / < lat. castellum, cf. pol. kastel, germ. Kastell, it. castello].Trimis de LauraGellner, 18.03.2006. Sursa: DNcastél (castéle), s.n. – Clădire mare, medievală, prevăzută cu turnuri. – var. (înv., Trans.) caştei, coştei. lat. castellum (sec. XVII); var. din mag. kastély. Der. castelan, s.m. (persoană care stăpîneşte un castel).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCASTÉL s. n. 1. construcţie fortificată, medievală, cu turnuri, înconjurată cu ziduri mari şi şanţuri, servind ca reşedinţă seniorilor feudali. o ĕ în Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice; himere; castel de apă = rezervor, construcţie înaltă, destinată acumulării apei potabile sau industriale şi distribuirii ei. 2. fiecare dintre construcţiile metalice sau de lemn deasupra punţii superioare a unei nave. (< lat. castellum, it. castello)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.