- adăpa
- ADĂPÁ, adắp, vb. I. tranz. A da apă de băut unui animal. ♦ refl. (Despre animale) A bea apă. ♢ fig. A se adăpa la izvoarele ştiinţei sau ale culturii.[prez. ind. şi: adáp] – lat. adaquare.Trimis de ana_zecheru, 09.08.2002. Sursa: DEX '98ADĂPÁ vb. v. învenina, otrăvi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeadăpá vb., ind. prez. 1 sg. adăp, 2 sg. adăpi, 3 sg. şi pl. adápă; conj. prez. 3 sg. şi pl. adápeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ADĂPÁ adăp tranz. (animale) A face să se adape. adăpa caii. /<lat. adaquareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ADĂPÁ se adápă intranz. (despre animale) A bea apă. /<lat. adaquareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXadăpá (adáp, adăpát), vb. – 1. A da apă de băut unui animal. – 2. A îmbiba, a impregna. 3. (înv.) A da, a administra (un medicament). 4. (înv.) A otrăvi. – Mr. adep,, megl. dap, istr. adŏpu. < lat. ădaquāre (Puşcariu 20; REW 147; DAR); cf. it. adacquare (salent. dakware, bar. adakwe), prov. azaigar, v. fr. aever (fr. din Vest aiguer, cf. Gamillscheg 20). Sensul 4, astăzi rar, se bazează pe confuzia între "băutură" şi "otravă", cf. fr. poison (‹ potionem). Der. adăpat, s.n. (acţiunea de a adăpa); adăpătoare, s.f. (loc de adăpat); adăpător, adj. (care adapă); adăpătură, s.f. (înv., otrăvire).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.