carotaj

CAROTÁJ, carotaje, s.n. Determinare prin foraj a structurii şi compoziţiei straturilor scoarţei terestre, bazată pe analiza probelor carotelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute. – Din fr. carottage.

Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98



carotáj s. n., pl. carotáje

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CAROTÁJ carotaje n. Determinare a structurii scoarţei terestre bazate pe analiza carotelor. carotaj radioactiv. carotaj magnetic. /<fr. carottage

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CAROTÁJ s.n. Determinarea structurii terenurilor scoarţei terestre prin scoaterea de carote (II) [în DN] sau prin măsurarea unei proprietăţi fizice a rocii respective. [< fr. carottage].

Trimis de LauraGellner, 17.03.2006. Sursa: DN



CAROTÁJ s. n. determinare a naturii structurii straturilor succesive ale unui teren prin extragerea de carote (II) sau prin măsurarea mărimilor fizice ale rocilor străbătute. (< fr. carottage)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN