- caria
- CARIÁ, pers. 3 cariază, vb. I. refl. (Despre dinţi) A face carii, a se strica. [pr.: -ri-a] – Din fr. carier.Trimis de valeriu, 16.01.2008. Sursa: DEX '98CARIÁ vb. (med.) a se găuri, a se strica, (reg.) a se scorboroşi. (Dinţii se caria.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 3 sg. şi pl. cariáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. cariéze (sil. -ri-e-); ger. cariínd (sil. -ri-ind)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE CARIÁ pers. 3 se cariază intranz. (despre dinţi) A face carii. [Sil. -ri-a] /<fr. carierTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCARIÁ vb. I. refl. (Despre dinţi) A face carii, a se strica, a se găuri prin apariţia unor carii dentare. [pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. carier].Trimis de LauraGellner, 16.03.2006. Sursa: DN!cariá (a se caria) (-ri-a) vb.refl., ind. prez. 3 se cariáză; conj. prez. 3 să se cariéze (-ri-e-); ger. cariíndu-se (-ri-in-)Trimis de Laura-ana, 16.05.2007. Sursa: DOOM 2CARIÁ vb. refl. (despre dinţi) a face carii, a se strica. (< fr. carier)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.