cardama

CARDAMÁ, cardamale, s.f. Plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare, ramificată şi cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Din ngr. kárdamon.

Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98



CARDAMÁ s. v. năsturel.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CARDAMÁ s. v. drob, drobuşor.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cardamá s. f., art. cardamáua, g.-d. art. cardamálei; pl. cardamále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CARDAMÁ cardamale f. Plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare şi cu flori mici albe. /<ngr. kárdamon

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TEI¹ cardama m. 1) Arbore cu scoarţa brăzdată mărunt, cu frunze mari, ovale, zimţate şi cu flori albe-gălbui, aromate, dispuse în inflorescenţe, utilizate în scopuri medicinale. 2) Lemnul acestui arbore. ♢ cardama-alb (saucardama-argintiu) tei cu lemnul alb-roşiatic, cu coroana deasă şi cu frunze cenuşii-argintii pe partea inferioară. [Monosilabic] /<lat. tilia

Trimis de siveco, 19.01.2009. Sursa: NODEX



cardamá (cardamále), s.f. – Plantă aromatică (Isatis tinctoria). ngr. ϰάρδαμον "măcriş" (DAR), fără îndoială prin intermediul unui cuvînt tc. neindentificat.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER