caravelă

CARAVÉLĂ, caravele, s.f. Corabie cu pânze, rapidă, folosită în trecut (de spanioli şi de portughezi) pentru călătorii lungi. – Din it. caravella, fr. caravelle.

Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98



caravélă s. f., g.-d. art. caravélei; pl. caravéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CARAVÉL//Ă caravelăe f. (în sec. XIII-XVI) Corabie uşoară cu vele, folosită de spanioli şi portughezi în călătorii de lungă durată. /<it. caravella, fr. caravelle

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CARAVÉLĂ s.f. Navă cu vele cu patru catarge, folosită în trecut mai ales de spanioli şi de portughezi. ♦ Bastiment turcesc. [< fr. caravelle, it. caravella, cf. port. caravela, sp. carabela].

Trimis de LauraGellner, 03.12.2004. Sursa: DN



CARAVÉLĂ s. f. navă rapidă, cu trei catarge şi rază mare de acţiune, din sec. XV-XVI. (< fr. caravelle, port. caravela)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN