caraul

caraúl (-li), s.m. – 1. Santinelă, gardă. – 2. Paznic de noapte. – 3. (înv.) Pedeapsă şcolară care consta în a obliga un elev să stea în picioare, într-un colţ al clasei. – var. caraulă, s.f. Mr. cărăule, megl. cărăul. tc. karaul (Roesler 595; Şeineanu, II, 89; Meyer 177; Lokotsch 1078; Ronzevalle 138); cf. ngr. ϰαραούλι, alb. karaujl, bg. karaul, sb. karaula.

Trimis de blaurb, 31.12.2006. Sursa: DER