caraftă

caráftă (parte a războiului de ţesut) s. f., g.-d. art. caráftei; pl. caráfte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



caráftă (căráftă), caráfte, s.f. (reg.) unul din cele două lemne orizontale înfipte în capetele de sus ale furcilor, care ţin vatalele; cioacă.

Trimis de blaurb, 26.03.2006. Sursa: DAR



caráftă (caráfte), s.f. – Cui de siguranţă care opreşte stativul războiului de ţesut. Origine necunoscută. Poate de la caravei cu suf. -ete.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER