- carabină
- CARABÍNĂ, carabine, s.f. 1. Puşcă (cu ţeava ghintuită) mai scurtă şi mai uşoară decât puşca obişnuită. 2. Cârlig închis prin intermediul unui arc, care se fixează la extremitatea unui lanţ sau a unei curele pentru a prinde de el diferite obiecte. 3. Cârlig pentru cablu fixat cu un dispozitiv care permite rotirea uşoară a cablului. – Din fr. carabine.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98CARABÍNĂ s. (prin Transilv. şi Maram.) ştuţ. (A vânat cu carabină.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecarabínă s. f., g.-d. art. carabínei; pl. carabíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCARABÍN//Ă carabinăe f. 1) Puşcă uşoară cu ţeavă scurtă. 2) Cârlig închis printr-un arc de care se prind diferite obiecte. [G.-D. carabinei] /<fr. carabineTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCARABÍNĂ s.f. 1. Puşcă uşoară, cu ţeavă scurtă, ghintuită. 2. Cârlig închis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< fr. carabine, it. carabina].Trimis de LauraGellner, 03.12.2004. Sursa: DNCARABÍNĂ s. f. 1. puşcă uşoară, cu ţeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.