capistere

capistére s.f. – 1. Albie, covată. – 2. Jgheab care duce grîul de la coş la piatra morii. – Mr. căpisteare, megl. căpisteari. lat. capĭstērium, de la gr. σϰαφηστήριον (Puşcariu 278; REW 1629; Candrea-Dens., 246; DAR); cf. tosc. capistejo, romanicul capischiere, abruz. capistjiera. Ţicăloiu, ZRPh., XLI, 590, propune o der. puţin probabilă, de la căpestrele.

Trimis de blaurb, 27.12.2006. Sursa: DER