- cant
- CANT, canturi, s.n. 1. Muchie, latură a unor obiecte. 2. Parte a copertei de carton care depăşeşte dimensiunile filelor unei cărţi legate, ale unui caiet sau ale unui registru. 3. Margine, muchie a suprafeţei de alunecare a schiurilor. – Din germ. Kante.Trimis de valeriu, 06.12.2006. Sursa: DEX '98CANT s. (tehn.) muchie. (cant al unei piese.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecant s. n., pl. cánturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCANT canturi n. 1) Margine îngustă a unui obiect, a unei suprafeţe; muchie. cantul cărţii. cantul schiurilor. 2) Margine a reverului unei haine întărită cu un şiret. /<germ. KanteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCANT s.n. Margine, muchie, dungă. ♦ (Poligr.) Parte a copertei care depăşeşte dimensiunile filelor unei cărţi legate, ale unui registru etc. [pl. -turi. / < germ. Kante].Trimis de LauraGellner, 14.03.2006. Sursa: DNcant, -ă, adj. (înv., pop.) uşor la minte, nerod, prost, zăpăcit.Trimis de blaurb, 26.03.2006. Sursa: DARcant (cánturi), s.n. – 1. Margine, muchie. – 2. La legătura de carte, partea opusă cotorului. germ. Kante (DAR).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCANT s. n. 1. margine, muchie. 2. parte a copertei care depăşeşte dimensiunile filelor unei cărţi legate, ale unui registru. (< germ. Kante)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.