canonic

canonic
CANÓNIC1, canonici, s.m. Preot catolic sau anglican care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [acc. şi: canoníc] – Din lat. canonicus.
Trimis de valeriu, 22.07.2005. Sursa: DEX '98

CANÓNIC2, -Ă, canonici, -ce, adj. În conformitate cu canoanele, privitor la canoane; canonial. ♢ Drept canonic = drept bisericesc. ♦ Recunoscut de biserică. – Din fr. canonique, lat. canonicus.
Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98

CANÓNIC adj. v. normativ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

canónic adj. m., pl. canónici; f. sg. canónică, pl. canónice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

canónic s. m., pl. canónici
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CANÓNI//C1 canoniccă (canonicci, canonicce) 1) Care ţine de canon; propriu canonului. ♢ Drept canonic drept bisericesc. 2) Care este bazat pe canoane; în conformitate cu canoanele. 3) Care corespunde cerinţelor bisericii; recunoscut de biserică. /<lat. canonicus, fr. canonique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CANÓNI//C2 canonicci m. (la catolici) 1) Preot care face parte din consiliul episcopal. 2) Şeful unei catedrale. /<lat. canonicus, fr. canonique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CANÓNIC1 s. m. preot catolic din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. (<it. canonico, lat. canonicus)
Trimis de raduborza, 05.12.2005. Sursa: MDN

CANÓNIC2, -Ă adj. 1. conform cu canoanele bisericeşti; canonial. ♢ recunoscut de biserică. ♢ drept canonic = drept bisericesc. 2. după anumite norme, bine stabilite; normativ. ♢ (mat.) formă (sau ecuaţie) canonică = formă, ecuaţie simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecuaţii. (<fr. canonique, lat. canonicus)
Trimis de raduborza, 05.12.2005. Sursa: MDN

CANÓNIC, -Ă adj. Conform cu canoanele bisericeşti, referitor la canoane; canonial. // s.m. Preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [cf. fr. canonique, it. cannonico, germ. Kanonikus < lat. canonicus].
Trimis de LauraGellner, 14.03.2006. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • canonic — ca*non ic (k[.a]*n[o^]n [i^]k), canonical ca*non ic*al (k[.a]*n[o^]n [i^]*kal), a. [L. canonicus, LL. canonicalis, fr. L. canon: cf. F. canonique. See {canon}.] Of or pertaining to a canon; established by, or according to, a canon or canons. The… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • canonic — [kə nän′ik] adj. 1. CANONICAL 2. of, or in the manner of, a musical canon * * * …   Universalium

  • canonic — index valid Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • canonic — [kə nän′ik] adj. 1. CANONICAL 2. of, or in the manner of, a musical canon …   English World dictionary

  • canonic — adjective Date: 15th century 1. canonical 2. of or relating to musical canon …   New Collegiate Dictionary

  • canonic — adjective canonical …   Wiktionary

  • canònic — ca|nò|nic Mot Pla Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

  • canonic — 1. m ( es/ as) canon, prebendary; 2. adj canonical …   Old to modern English dictionary

  • canonic — adj. canonical, pertaining to the laws of the Christian church …   English contemporary dictionary

  • canonic — [kə nɒnɪk] adjective 1》 Music in the form of a canon. 2》 another term for canonical. Derivatives canonicity noun Origin OE (asnoun): from OFr. canonique or L. canonicus canonical , based on Gk kanon rule (cf. canon1) …   English new terms dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”