canion

CANIÓN, canioane, s.n. Vale adâncă şi foarte strâmtă, cu pereţi abrupţi şi cu fundul îngust, prin care râurile curg vijelios, formând vârtejuri. [pr.: -ni-on] – Din fr. cañon, germ. Cañon.

Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98



canión s. n. (sil. -nion), pl. canioáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CANI//ÓN canionoáne n. Vale adâncă şi strâmtă, cu versanţi abrupţi (pe fundul căreia curge un râu). [Sil. -ni-on] /<fr. cañon; germ. Cañon

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CANIÓN s.n. Prăpastie adâncă între doi pereţi verticali, săpată de puhoaie în stânca unui munte. [pron. -ni-on, pl. -oane. / < sp. cañón].

Trimis de LauraGellner, 14.03.2006. Sursa: DN



CANIÓN s. n. vale îngustă şi adâncă, între doi pereţi verticali, săpată de apa unui râu. (< fr., sp. cañon)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN