- cange
- CÁNGE, căngi, s.f. Prăjină lungă de lemn, cu cârlig de fier în vârf, utilizată la acostarea sau la îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau la prinderea de departe a unui obiect. ♦ Gheară ascuţită şi întoarsă a păsărilor răpitoare. – Din tc. kanca.Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98cánge s. f., g.-d. art. căngii; pl. căngiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÁNGE căngi f. 1) Prăjină prevăzută cu un cârlig la vârf, utilizată la apucarea sau îndepărtarea unor obiecte aflate la distanţă. cange de incendiu. 2) Gheară ascuţită la unele păsări răpitoate. [G.-D. căngii] /<turc. kancaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcánge (cắngi), s.f. – 1. Cîrlig. – 2. Bucată de pînză groasă pe care unii croitori o folosesc spre a-şi fixa pe genunchi materialul pe care îl lucrează. – 3. Gheară. – var. cance, cangă, gance. – Mr. gance, megl. candže. tc. kance (Şeineanu, II, 84; Lokotsch 1056; Ronzevalle 150), cf. ngr. ϰάντζα, sg. kanğa. Cuvînt obscur, pe care Corominas, II, 657, îl consideră de origine sp. şi intrat în tc. pe filieră italiană.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.