canalicul

canalicul: CANALÍCUL, canalicule, s.n. Nume dat canalelor mici din ţesuturile organismelor. – Din fr. canalicule.

Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98

canalícul s. n., pl. canalícule

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CANALÍCUL canalicule n. biol. Canal mic aflat într-un ţesut organic. /<fr. canalicule

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CANALÍCUL s.n. Canal mic aflat într-un ţesut organic. [< fr. canalicule].

Trimis de LauraGellner, 14.03.2006. Sursa: DN

CANALÍCUL s. n. canal (3) mic. (< fr. canalicule, lat. canaliculus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

canalícul — s. n., pl. canalícule … Romanian orthography
canalicular — CANALICULÁR, Ă, canaliculari, e, adj. Referitor la canalicul, de forma unui canalicul, cu canalicule. – Din fr. canalicule. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 canaliculár adj. m., pl. canaliculári; f. sg. canaliculáră … Dicționar Român
canaliculat — CANALICULÁT, Ă adj. Străbătut de un canalicul. [cf. fr. canaliculé]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias