- cală
- CÁLĂ1, cale, s.f. 1. Încăpere în fundul unei nave şi destinată încărcăturii acesteia; hambar (3). 2. Platformă uşor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se aşază în faţa roţii unui vehicul spre a-l imobiliza. 4. Piesă în formă de prismă, de cilindru sau paralelipipedică, având o dimensiune foarte precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini. – Din fr. cale.Trimis de viorelgrosu, 01.08.2008. Sursa: DEX '98CÁLĂ2, cale, s.f. Plantă decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de cornet, înconjurând inflorescenţa (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla.Trimis de viorelgrosu, 30.01.2003. Sursa: DEX '98CÁLĂ s. (mar.) hambar, (rar) stivă. (Încărcătura navei comerciale se depozitează în cală.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecálă (nav., bot.) s. f., g.-d. art. cálei; pl. cáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdin cále afáră loc. adv. (tempo lent)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCÁL//Ă1 calăe f. 1) Încăpere sub puntea unei nave, rezervată pentru încărcături. 2) Platformă înclinată spre apă unde se construiesc sau se repară nave. cală de construcţie. cală plutitoare. /<fr. caleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÁL//Ă2 calăe f. Plantă erbacee perenă, din familia araceelor, având flori mari, albe, răsucite în formă de cornet, cultivată în scopuri decorative. /< germ. Kalla, lat. callaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÁL//Ă3 calăe f. 1) Piesă în formă de trunchi de piramidă, care se aşază în faţa roţii unui vehicul, pentru a-l imobiliza. 2) Piesă folosită în construcţia de maşini pentru măsurarea dimensiunilor. /<fr. caleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCÁLĂ1 s.f. 1. Încăpere aflată între puntea cea mai de jos şi carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. Plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. [< fr. cale, cf. it. cala, gr. chalan – a coborî].Trimis de LauraGellner, 13.03.2006. Sursa: DNCÁLĂ2 s.f. Piedică folosită pentru a opri deplasarea nedorită a unui vehicul, a unei piese etc. [< fr. cale, cf. prov. calo].Trimis de LauraGellner, 13.03.2006. Sursa: DNCÁLĂ3 s.f. Plantă ornamentală cu flori mari roşii sau albe; floarea acestei plante. [< germ. Kalla, lat. calla].Trimis de LauraGellner, 13.03.2006. Sursa: DNCÁLĂ1 s. f. 1. încăpere între puntea inferioară şi carlinga navei, în care se pune încărcătura. 2. plan înclinat către mare pe care se construiesc sau se repară nave. 3. piesă pentru calarea (1) roţilor unui vehicul, a unei piese. 4. piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de maşini. (< fr. cale)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNCÁLĂ2 s. f. plantă ornamentală cu flori mari, roşii sau albe. (< germ. Kalla, lat. calla)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.