cacom

CACÓM, (1) cacomi, s.m., (2) cacomuri, s.n. (înv. şi reg.) 1. s.m. (zool.) Hermină. 2. s.n. Blană de hermină. – Din tc. kakim.

Trimis de viorelgrosu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CACÓM s. v. hermină.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cacóm (animal) s. m., pl. cacómi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



cacóm (blană) s. n., pl. cacómuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CACÓM¹ cacomi m. înv. Mamifer carnivor de talie mică, având corp alungit şi subţire, picioare scurte şi blană fină, albă iarna şi brună vara; hermină; helge. /<turc. kakim

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CACÓM² cacomuri n. înv. Blană de hermină. /<turc. kakim

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cacóm (-mi), s.m. – Hermină (Tutorius erminea). tc. kakum (Roesler 594; Şeineanu, II, 70; Lokotsch 1020); cf. ngr. ϰαϰάούμι. sec. XVII, înv.

Trimis de blaurb, 09.12.2006. Sursa: DER