- cabină
- CABÍNĂ, cabine, s.f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinaţii. Cabină telefonică. Cabină de proiecţie. – Din fr. cabine.Trimis de valeriu, 10.01.2003. Sursa: DEX '98cabínă s. f., g.-d. art. cabínei; pl. cabíneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCABÍN//Ă cabinăe f. Încăpere mică (într-o clădire, într-un vehicul, la bordul unui vas, pe plajă etc.) amenajată în concordanţă cu destinaţia. cabinăa şoferului. cabină telefonică. ♢ cabină spaţială parte a unei nave cosmice în care se află cosmonauţii în timpul zborului. [G.-D. cabinei] /< fr. cabineTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCABÍNĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, având diverse destinaţii. ♢ Cabină telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; cabină spaţială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauţii în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin].Trimis de LauraGellner, 13.03.2006. Sursa: DNCABÍNĂ s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. ♦ cabină telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; cabină spaţială = compartiment etanşeizat al unei nave spaţiale în care stau astronauţii în timpul zborului. (< fr. cabine)Trimis de raduborza, 15.12.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.