- cabală
- CABÁLĂ, (2) cabale, s.f. 1. Interpretare ebraică ezoterică şi simbolică a Vechiului testament; doctrină bazată pe această interpretare. 2. fig. Uneltire, intrigă. – Din fr. cabale, germ. Kabale.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CABÁLĂ s. v. complot, conjuraţie, conspiraţie, intrigă, maşinaţie, uneltire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecabálă s. f., g.-d. art. cabálei; (intrigi) pl. cabáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCABÁL//Ă cabalăe f. 1) (în evul mediu) Doctrină iudaică constând în interpretarea mistico-alegorică a Vechiului Testament. 2) fig. Acţiune reprobabilă uneltită pentru a stârni vrajbă sau a zădărnici ceva; intrigă; uneltire. /<fr. cabale, germ. KabaleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor şi literelor, înfăţişa natura ca o emanaţie a divinităţii. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. v. magie, spiritism. 2. (fig.) Uneltire, intrigă. [cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiţie].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCABÁLĂ s. f. 1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele. 2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie. (< fr. cabale, germ. Kabale)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.