- abnegare
- ABNEGÁRE s.f. (Rar) Abnegaţie. – v. abnega.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98abnegáre s. f., g.-d. art. abnegării; pl. abnegăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
abnegare
Look at other dictionaries:
abnegare — ab·ne·gà·re v.tr. (io abnégo, ab nego, àbnego) BU abbandonare, sacrificare interamente, spec. per motivi ideali {{line}} {{/line}} VARIANTI: 2annegare. DATA: av. 1306. ETIMO: dal lat. abnegāre, v. anche negare … Dizionario italiano
abnegare — v. tr. (lett.) rinunciare … Sinonimi e Contrari. Terza edizione
abnegar — (Del lat. abnegare, negar.) ► verbo transitivo/ pronominal Renunciar voluntariamente una persona a sus deseos o intereses. SE CONJUGA COMO regar * * * abnegar (del lat. «abnegāre») tr. Renunciar alguien a sus ↘gustos, deseos, comodidades, etc. ⃞… … Enciclopedia Universal
abnega — abnegá vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABNEGÁ, abnég, vb. I. tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare. Trimis de… … Dicționar Român
abnégation — [ abnegasjɔ̃ ] n. f. • 1488; « abjuration » 1377; lat. abnegatio « refus » ♦ Sacrifice volontaire de soi même, de son intérêt. ⇒ désintéressement, dévouement, sacrifice. Un acte d abnégation. ⊗ CONTR. Égoïsme. ● abnégation nom féminin (latin… … Encyclopédie Universelle
abnegaţie — abnegaţíe s. f. devotament dus până la sacrificiu. (< fr. abnégation, lat. abnegatio) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABNEGÁŢIE s.f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunţare; sacrificiu voluntar. – Din fr. abnégation … Dicționar Român
Abnegate — Ab ne*gate, v. t. [imp. & p. p. {Abnegated}; p. pr. & vb. n. {Abnegating}.] [L. abnegatus, p. p. of abnegare; ab + negare to deny. See {Deny}.] To deny and reject; to abjure. Sir E. Sandys. Farrar. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
Abnegated — Abnegate Ab ne*gate, v. t. [imp. & p. p. {Abnegated}; p. pr. & vb. n. {Abnegating}.] [L. abnegatus, p. p. of abnegare; ab + negare to deny. See {Deny}.] To deny and reject; to abjure. Sir E. Sandys. Farrar. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
Abnegating — Abnegate Ab ne*gate, v. t. [imp. & p. p. {Abnegated}; p. pr. & vb. n. {Abnegating}.] [L. abnegatus, p. p. of abnegare; ab + negare to deny. See {Deny}.] To deny and reject; to abjure. Sir E. Sandys. Farrar. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
abnegation — noun Etymology: Late Latin abnegation , abnegatio, from Latin abnegare to refute, from ab + negare to deny more at negate Date: 14th century denial; especially self denial … New Collegiate Dictionary
